Top 10 al celor mai romantice locuri din Italia

Grădina de portocali  din Aventine

Grădina de portocali  din Aventine de pe dealurile din Roma Aventin reprezintă poezie și romantism. Frumuseţea şi farmecul ei a fost menționată de mulţi poeţi Italieni.

Grădina de portocali — un loc special, destul de mic în dimensiuni, dar confortabil şi cu o vedere panoramică frumoasă asupra Romei.

Îndeosebi la apusul de soare, când soarele mângâie oraşul cu praf de aur şi plutește încet deasupra orizontului, aveţi posibilitatea să deschideţi o sticlă de vin, să vorbiți despre dragoste şi  să admiraţi eternă Romă.

Grădina de Portocali (italiană: Giardino degli Aranci) este numele folosit în Roma pentru a descrie Parcul Savello (Parco Savello). Are aproximativ 7.800 de metri pătraţi şi este situat pe dealul Aventine.

Parcul oferă o panoramă excelentă asupra oraşului. Grădina, așa cum este și astăzi, a fost proiectată în 1932 de Raffaele De Vico. A fost construită pentru a oferi acces publicului spre vizualizarea de pe partea dealului, creând o nouă ” belvedere”, ce se  adaugă celor existente în Roma din dealul Pincian şi Janiculum.

Grădina, al cărei nume vine de la numeroșii pomi de portocale amare ce cresc acolo, se întinde pe zona unei cetăţi antice construite lângă Bazilica Santa Sabina de către familia Savelli între 1285 şi 1287, care, la rândul său, a fost construită peste un vechi castel făcut de Crescentii în secolul al zecelea.

Grădina este mărginită de un zid care o dată înconjura Castelul Savelli şi încă mai pot fi văzute rămășițe ale castelului.

Lucca

Lucca, oraşul cu o sută de turnuri, biserici, acoperişuri cu gresie ce dau o lumină caldă şi cu străzi înguste și șerpuite, creează o atmosferă medievală.

În timpul unei plimbări prin oraș, se poate urcă la meterezele-Lucca, unul dintre puținele orașe italiene, îngrădite complet, iar apoi, este obligatoriu să urcați la  Turnul Guinigi: 230 de scări, ajungând la o înălţime de 44 de metri!

Nu este uşor, dar puteți face o oprire să respiraţi puțîn şi să vă sărutați partenerul. Prin urmare, printre copaci, puteți admira priveliştile magnifice ale orașului Lucca.

Lucca este un oraş din Toscana, în centrul Italiei, pe Serchio, într-o câmpie fertilă lângă Marea Tiranienă. Este capitală provinciei Lucca. Este renumit pentru zidurile sale intacte din epoca Renașterii.

Lucca a fost fondat de etrusci şi a devenit o colonie romană în 180 Î.Hr. Formă dreptunghiulară a centrului său istoric, păstrează planul străzilor romane, şi Piazza San Michele ocupă locul Forumului vechi.

Rămășițe din amfiteatru pot fi văzute în Piazza dell’Anfiteatro. La conferinţa din Lucca, în 56 î.Hr., Julius Caesar, Pompei şi Crassus au reafirmat alianța lor politică, cunoscută că primul Triumvirat.

Frediano, un călugăr irlandez, a fost episcop în Lucca, la începutul secolului al şaselea. La un moment dat, Lucca a fost jefuit de Odoacru, primul rege Germanic al Italiei. Lucca a fost un important oraș și cetate, chiar în secolul al şaselea, când Narses l-au asediat timp de câteva luni, în anul 553.

Sub conducerea Lombarzilor, a fost reședința unui duce care a bătut propria să monedă. Sfânta Faţă a Lucca (sau Volto Santo), o relicvă majoră, care se presupune că a fost sculptată de Nicodim, a sosit în 742.  Între secolele opt și zece, Lucca a fost centrul vieţii evreieşti, comunitatea evreiască, fiind condusă de către familia Kalonymos.

Lucca a devenit prosper prin comerţul cu mătase, care a început în secolul XI, şi a venit să rivalizeze cu mătasea Bizantină. În timpul secolelor X – XI Lucca a fost capitală margraviatului feudal de Toscana, mai mult sau mai puţin independent, dar cu totală loialitate pentru Împăratul Roman.

Veneția

Desigur, Veneţia. Veneţia a fost, este şi va fi una dintre cele mai romantice locuri din lume.

Orașul apei, în apă şi din apă.

O lume ireală a reflecțiilor, palate de lux eluzive, gondole ce plutesc încet, poduri curbate şi vânt proaspăt de mare în faţă, în timp ce mergi cu vaporetto.

Veneţia este un oraş în nord-estul Italiei şi capitala regiunii Veneto. Aceasta este situată vizavi de un grup de 117 insule mici, care sunt separate de canale şi legate prin poduri. Acestea sunt situate în laguna veneţiană, un golf închis, care se află între gurile Po şi râul Piave.

Părţi ale Veneţiei sunt renumite pentru frumuseţea și arhitectura lor dar și prin operele de artă. Laguna dar și o parte a oraşului sunt trecute în patrimoniului mondial.

În 2014, 264.579 oameni locuiau în Comune di Venezia, dintre care aproximativ 55.000 trăiau în oraşul istoric din Veneţia (Centro storico). Împreună cu Padova şi Treviso, orașul este inclus în zona metropolitană Padova-Treviso-Veneția (PATREVE), cu o populație totală de 2,6 de milioane.

PATREVE este o zonă metropolitană, fără nici un grad de autonomie.

Numele derivă de la  oamenii”Veneti”, care au locuit în regiune din secolul al 10-lea î.Hr. Oraşul a fost, din punct de vedere istoric, capitala Republicii Veneţia.

Veneţia a fost cunoscută sub numele de « La Dominante,» «Serenissima,» «Regina Adriaticii,» «Orașul apei», «Orașul măștilor», «Oraşul podurilor», «Oraşul plutitor» şi «Oraşul canalelor.»

Cinci Lumi – Cinque Terre

Fabulosul și frumosul sat  Cinque Terre  se desfășoară de-a lungul coastei Liguriei.

Acesta este un loc pentru romanticii activi, deoarece pentru întreaga plimbare trebuie să străbați aproximativ 10 km. Dar pentru a te bucura de incredibila, frumoasă vedere la mare, de stâncile ce se îneacă în verdeaţa înflorită, pentru a simți sarea ce se pulverizează pe pielea ta şi pentru a vedea fiecare sat, trebuie să străbați aceast drum (este posibil să străbați o parte din drum navigând pe un vapor, lucru care nu este mai puţin colorat).

Prima parte este calea iubirii — puteţi lăsa un lacăt, blocând dragostea voastră pentru totdeauna şi sta pe o bancă sărutându-vă.

Şi puteți străbate tot drumul — un bun test de rezistență fizică pentru îndrăgostiți.

Cinque Terre este o porțiune accidentată din coasta de pe Riviera italiană. Este în regiunea Liguria din Italia, la vest de oraşul La Spezia, şi cuprinde 5 sate: Monterosso al Mare, Vernazza, Corniglia, Manarola și Riomaggiore. Zona de coastă, cele cinci sate şi dealurile din jur fac toate parte din Parcul Național Cinque Terre și din patrimoniului mondial UNESCO.

De-a lungul secolelor, oamenii au construit cu atenţie terase pe peisajul accidentat, abrupt până stâncile cu vedere la mare. O parte din farmecul său este lipsa de dezvoltarea a industriei. Drumuri, trenuri şi bărci fac legătura între sate, iar maşinile nu pot ajunge la ele din exterior.

Zona Cinque Terre este o destinaţie turistică foarte populară.

Satele din Cinque Terre au fost grav afectate de ploi torenţiale, care au provocat inundaţii şi alunecări de teren pe 25 octombrie, 2011. În urmă  inundaţilor, nouă persoane au  decedat, şi s-au provocat daune în sate, în special, în Vernazza şi Monterosso al Mare.

Taormina. Sicilia.

TaorminaTaormina-un oraş mic, cu terase cu frumoase priveliști la mare, pe de o parte iar, pe de altă parte se întrevede vulcanul Etna cu vârfurile acoperite de zăpadă.

După o plimbare în jurul oraşului cu un tur al ruinelor teatrului Greco-Român, puteţi găși o cafenea primitoare şi gusta dulciuri siciliene alături de un vin local.

Taormina este un mic oraş și comună în  Metropolitanul oraș Messina, pe coasta de est a insulei Sicilia, Italia, la jumătatea distanţei între Messina şi Catania. Taormina este o destinaţie turistică din secolul al XIX-lea.

Plajele sale, cea mai faimosă fiind “Isola Bella” sunt accesibile prin intermediul un tramvai aerian construit în 1992 pe Marea Ionică şi prin intermediul drumurilor din Messina în nord şi Catania în sud.

Zona din jurul Taormina a fost locuită de Siculi, chiar înainte ca grecii să ajungă pe coasta siciliană în 734 î.Hr. găsind un oraş numit Naxos. Teoria cum că Tauromenion a fost fondat de coloniştii din Naxos este confirmată de Strabon şi alţi scriitori antici.

Nouă așezare pare că  a devenit repede prosperă, şi a fost, aparent, deja un oraș considerabil la momentul expediţiei lui Timoleon  în 345 Î.Hr. A fost primul loc în Sicilia unde liderul a ajuns, ocolind vigilența cartaginezilor, care păzeau strâmtoarea Messina, şi a trecut direct de la Rhegium la Tauromenium.

Oraşul era deja la acel moment, încă din timpul guvernării lui Andromachus, a cărui administrare lejeră şi echitabilă se spune că era în contrast puternic cu cel al despoţilor şi tiranilor din alte oraşe siciliene. El l-a întâmpinat pe Timoleon cu braţele deschise, şi i-a oferit un loc de odihnă sigur, până când a reușit  să își realizeze planurile în alte părţi ale Siciliei.

Andromachus nu a fost lipsit de poziţia sa de conducere, atunci când toți ceilalți tirani au fost izgoniți de Timoleon, ci i s-a permis să conducă netulburat până la moartea sa.

Verona

Verona – Verona și-a găsit fala ca oraşul îndrăgostiților datorită lui Shakespeare, care a creat aici, bine-cunoscutul, Romeo şi Julieta!

Desigur, puteţi găsi balconul Julietei şi o statuie veche, a bustului, mult iubitului Romeo , dar numărul turiștilor din celebra Curte este puţin probabil să creeze o atmosferă romantică.

Adevăratii romantici se pot bucura căutând  imaginea lui Romeo și Julieta, prin Verona. Şi dacă vă place romantismul și istoria, puteţi căuta leii, cu cartea deschisă.

Verona este un oraș pe râul Adige Veneto, în nordul Italiei, cu aproximativ 265.000 de locuitori și este unul din cele şapte capitale provinciale ale regiunii. Este al doilea mare oraş  din regiune şi al treilea cel mai mare în nord- estul Italiei.

Zona metropolitană din Verona acoperă o suprafaţă de 1.426 km2 (550.58  mi²) și are o populație de 714.274 locuitori.

Este una dintre principalele destinaţii turistice din nordul Italiei, datorită patrimoniului său artistic,  târgurilor anuale, spectacolelor, şi operei, cum ar fi sezonul  liric în Arena, vechiul amfiteatru construit de romani.

Trei dintre operele lui Shakespeare se petrec în Verona: Romeo şi Julieta, Doi domni din Verona şi Îmblânzirea scorpiei. Nu se cunoaşte dacă Shakespeare a vizitat vreodată Verona sau Italia, dar operele lui au atras de multe ori, mulţi vizitatori la Verona şi în oraşele din jur.

Orașul a devenit patrimoniu mondial UNESCO datorită structurii urbane şi arhitecturii sale.

Civita di Bagnoregio

Civită di Bagnoregio -orașul mort.

Sună înfricoşător şi întunecos, dar este foarte romantic şi un  loc neobişnuit, lângă Roma.

În secolul al XVII-lea. locuitorii au părăsit oraşul după ce un cutremur a provocat alunecări de teren şi avalanşe care ameninţau viaţa oraşului. Orașul este pustiu, dar vă puteţi plimbă pe străzile sale medievale, pentru a vedea necropolele etrusce abandonate, puteți merge în pizzerii şi să vă bucuraţi de dealurile din jur.

Şi poate chiar să gășiţi un hotel sau un b&b  pentru o noapte, pentru a simţi mişcarea solului, care este încă în curs de desfăşurare.

Civita di Bagnoregio este un oraș în provincia Viterbo, în centrul Italiei, o suburbie a  Bagnoregio, la 1 kilometru (0,6 miles) est de ea. Este la aproximativ 120 km (75 mile) nord de Roma.

Orașul Civita a fost fondat de etrusci cu 2.500 de ani în urmă. Civita a fost locul de naștere al Sfântului Buonaventura, care a murit în anul 1274. Casa copilăriei lui a căzut de mult timp de pe marginea falezei. În secolul al XVI-lea, Civita a început să decadă, devenind eclipsat de fostele suburbii ale Bagnoregio.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, episcopul și guvernatorul municipal au fost forțați să se mute în Bagnoregio din cauza unui cutremur major, care a accelerat declinul oraşului vechi. La acel moment, zona a fost parte din Statele Papale.

În secolul al XIX-lea, Civitei se transformă într-o insulă şi ritmul de eroziune s-a accelerat, deoarece stratul de argilă de sub piatră a ajuns în zona în care se află astăzi podul.

Bagnoregio continuă ca un oraș mic, dar prosper, în timp ce Civită a devenit cunoscut în Italia ca Il paese che muore («oraşul care este pe moarte»). Civita trece în ultima vreme printr-o renaştere turistică.

Scilla

Scilla – o dată, în acest oraş mic Calabrian, a trăit un monstru mistic Scylla, care, împreună cu Caribda au  speriat marinarii. Scylla, evident, a avut posibilitatea de a alege un loc în care să stea!

Pitorescul Scilla este situat pe o pantă, cu străzi abrupte și apă mării transparentă. Pe malul mării, pescarii își uscau bărcile şi  își întindeau plasele. Prada lor — deosebitul peștele spadă poate fi savurat în numeroasele restaurante din oraş.

Scilla este un oraș în Calabria, Italia, parte administrativă din provincia Reggio Calabria. Aici este locația tradiţională a monstrului marin Scyllam din mitologia greacă.

Oraşul, 22 kilometri (14 mile) de oraşul Reggio, se află în faţa strâmtorii Messina, şi este compusă din două părţi: centrul orașului, unde sunt situate birourile din oraş şi reşedinţa hramului sfânt, şi Marina di Scilla, plajă , populată de turiști și astfel, puternic caracterizată de hoteluri și restaurante. Deoarece plaja se află pe prima poziție la nord de Reggio Calabria,  apele nu sunt răcite de strâmtori.

Castelul Ruffo, o cetate construită de ducele Calabria are vedere spre plajă. Pe o terasă cu vedere spre larg este farul Scilla, un ajutor important pentru navele care intră în strâmtoarea Messina dinspre nord.

Satul a trecut prin multe cutremure din 1783 Calabria.

Climatul este cald, subtropical, cu ierni blânde şi veri calde. Temperatura medie a lunii februarie este de + 13,3 ° C, în timp ce a lunii august este de  + 26,8 ° C.

Temperaturile maxime înregistrate au fost  de + 47,8 ° C pe 21 iulie 1928 şi + 0,3 ° C pe 31 decembrie 2014. Temperaturile pot depăşi 20 ° C chiar şi în timpul iernii, în special atunci când suflă vântul dinspre Sud, determinând un fenomen de foenh, ce poate duce la temperaturi de peste + 40 ° C la sfârșitul primăverii, vara și toamna.

Băile din Saturnia

Băile din Saturnia – pentru a aprecia farmecul acestui loc, aici este mai bine să mergeți în timpul iernii. Temperatura acestei surse rapide de hidrogen sulfurat  este de 37,5 grade tot timpul anului.

În timpul verii, să intri în apă caldă nu este atât de interesant, dar iarna, când temperatura aerului este aproape de zero, înotatul  în izvorul cald este o  experiență de neuitat.

Dar să nu uitaţi să folosiți un balsam aromatic pentru corp, după baia cu hidrogen sulfurat, pentru ca pielea să păstreze mirosul.

Termele di Saturnia sunt un grup de izvoare situate în municipalitatea de Manciano, la câţiva kilometri de satul Saturnia. Izvoarele care alimentează Băile, care se găsesc în sud-estul văii, acoperă un teritoriu vast care se întinde de la Muntele Amiata, dealurile din Fiora şi râurile Albegna până la   Maremma la Roselle  (Termele din  Roselle) şi Talamone (Terme dell’Osa).

O legendă, spusă de etrusci şi romani, zicea că Termele di Saturnia au fost formate de fulgere, aruncate de Jupiter. În timpul unei cerți violente între două divinităţi mitologice, fulgerele  aruncate spre Saturn au ratat ținta, cauzând formaţiunile.

Mont Blanc, le Monte Bianco, Muntele Alb

Mont Blanc- cel mai înalt vârf al Alpilor — este Mont Blanc. Nu trebuie să fii un alpinist pentru a ajunge în vârf. În satul La Palud (nu departe de Courmayeur) este un funicular care vă duce la o altitudine de 3500 de metri.

Există o punte de observaţie confortabilă, care oferă o priveliște asupra celor mai înalți munți din Europa. Într-o cafenea mică te poți încălzi cu o cafea fierbinte şi asiguraţi-vă că surprindeți sărutul vostru  într-o fotografie, având pe fundal munții îmbrăcăți în zăpadă!

Mont Blanc sau Monte Bianco, amândouă însemnând «Muntele Alb», este cel mai înalt munte din Alpi şi cel mai mare din Europa după vârfurile din Caucaz. Ajunge până la  4.808 m (15.774 ft) deasupra nivelului mării şi este pe locul 11 în lume în importanţa topografică.

Muntele este parte dintr-un lanț numit Alpii Graici, între regiunile din Valea Aosta, Italia, şi Savoie şi Haute-Savoie, Franţa. Locaţia vârfului este pe linia de cotitură dintre văile Ferret şi Veny în Italia şi văile Montjoie şi Arve în Franţa. Masivul Mont Blanc este popular pentru alpinism, drumeţii, schi şi snowboarding.

Cele trei oraşe şi comunele lor care înconjoară Mont Blanc sunt Courmayeur din Valea Aosta, Italia, şi Saint-Gervais-les-Bains şi Chamonix în Haute-Savoie, Franţa.

În cel din urmă au avut loc primele Jocuri Olimpice de iarnă. O telecabină urcă şi traversează lanțul de munți de la Courmayeur la Chamonix, prin Col du Géant. Construcția începută din 1957 şi finalizată în 1965, cu o lungime de 11,6 km (7¼ mi) Tunelul Mont Blanc merge pe sub munte între aceste două ţări şi este una dintre rutele majore de transport trans-Alpine.

Prima ascensiune înregistrată pe Mont Blanc a fost pe 8 august 1786 de Jacques Balmat și medicul Michel Paccard.

Această urcare, iniţiată de Horace-Bénédict de Saussure, care a oferit o recompensă pentru o cățărare cu succes, marchează, în mod tradiţional,  începutul alpinismului modern.

Prima femeie care a ajuns pe vârf a fost Marie Paradis în 1808, şi primul câine fără ajutor tehnic uman a fost «Tschingel» din Grindelwald.