Interviu Marie Claire cu Demet Özdemir, îndrăgita “Sanem” din serialul “Pasărea matinală”

Ei îi surâde viața

Demet Özdemir, îndrăgita “Sanem” din serialul “Pasărea matinală”, ne impresionează în interviul special pe care l-am avut cu ea. Sunteți pregătiți să o cunoașteți pe talentata actriță, care a răspuns întrebărilor noastre cu nesfârșita ei energie, frumusețe pură, sinceritate și cu zâmbete calde, ba chiar să-i aflați visurile și să mergeți într-o călătorie în lumea ei fantastică?

Ne poți povesti puțin despre tine?

Demet: M-am născut în Izmit, un oraș mic, în anul 1992. Am avut o copilărie frumoasă împreună cu fratele și sora mea. Cum m-am născut într-un astfel de orășel, am fost liberă și, în copilărie, eram mai mult ca un băiețel. Apoi, m-am mutat cu familia mea în Istanbul, un oraș aglomerat și complicat, însă m-am acomodat.

Cum ți-ai început cariera de actriță?

Demet: Mai întâi am început să dansez. Apoi, gândul de a deveni actriță mi-a venit în minte datorită unuia dintre prietenii mei. Când m-a întrebat “Ai vrea să fii actriță?”, mi s-a părut ciudat prima dată. Dar apoi mi-am spus “De ce nu?” și, după ce am ajuns să visez la asta,
m-am întrebat “Unde pot lua cursuri de actorie?” , “Ce pot face?”.
M-am dus la Șahika Tekand (o actriță din Turcia). Cursurile de actorie au durat 2 ani. Apoi am ajuns să fac parte din distribuția primului serial în care am jucat. Am jucat personajul Aylin în serialul “Sana Bir Sır Vereceğim” (în traducere: Vrei să-ți spun un secret?). După aceea totul a decurs atât de repede, încât nici nu-mi mai amintesc…(râde)

Cum te-ai simțit când ai jucat primul tău rol?

Demet: A fost foarte palpitant. “Sana Bir Sır Vereceğim” a fost un serial minunat. Scena care m-a făcut cu adevărat să cred asta a fost cea cu trimiterea electricității din mâinile mele. “În regulă, m-am antrenat, însă acum chiar voi transmite electricitatea din mâini?”
Sigur că urma ca totul să fie prelucrat cu astfel de efecte, dar mă întrebam singură:”Cum voi putea să mă detașez de un personaj normal, cum îl voi putea diferenția?”. Pur și simplu, primul meu rol a trecut în timp ce mi s-a cerut să reacționez la lucrurile tangibile.

Dar eu sunt din zodia Pești, așa că m-am putut adapta ușor la orice mi s-a spus și am intrat în lumea personajului. Cred că am înțeles destul personajul, astfel încât regizorul mi-a spus că îi place. Chiar nu am cea mai mică idee ce anume i-a plăcut. Fiindcă eu credeam că nu va ieși nimic bun din asta, de fapt. În orice caz, am fost foarte entuziasmată, cel mai probabil, de faptul cum energia personajului și energiile noastre se aflau într-o armonie.

Cu ce te-ai confruntat de când ți-ai început cariera de actriță?
Care sunt momentele care au rămas tipărite în mintea ta?

Demet: Primul meu proiect este foarte valoros pentru mine și va fi rămâne mereu… A fost foarte obositor. Mergeam la filmări, dormind foarte puțin noaptea. Aveam multe întrebări în minte, precum “Oare va avea un rezultat bun, vreodată?” În plus, cum a fost un serial alternativ, a avut un subiect fantastic, așa că eram curioasă ce fel vor fi recenziile. De aici, totul a evoluat foarte repede. Ajungând să joc alături de oameni de treabă și actori talentați, a fost o a doua școală pentru mine. Am învățat foarte multe de la ei despre actorie și cum să mă comport în acest domeniu.

Nu am spus niciodată că le știu pe toate și nici nu voi spune asta… Este important să fii calm în acest domeniu. Pot să le recomand acest lucru celor care sunt noi în acest domeniu. Cred că este necesar să ne îndepărtăm de orgolii și de griji, și să o ascultăm pe persoana alături de care jucăm, rămânând neschimbat, în loc să spunem doar ceea ce este scris în scenariu și să fim în favoarea de a experimenta asta ca să-l facem pe personajul căruia îi dăm viață mai coerent.

Nu vorbesc despre ratinguri, ci despre satisfacția pe care o are un actor în interiorul său. Cred că un astfel de joc scenic îl va mulțumi și pe actor. Pe de altă parte, dacă ne concentrăm pe griji, ne vom face trăirile puțin mai pesimiste și munca se va concretiza în rating și bani, prin urmare, trebuie să ne ferim să facem asta. Asta e ceea ce-am învățat sau încă învăț. În afară de asta, este o slujbă plină de bucurii atâta timp cât îmi stăpânesc acel entuziasm și sunt calmă. În plus, aici chiar există ceva numit “manierele de la filmări”.

Dacă înțelegem un pic mai mult, vom merge acasă fericiți din toate punctele de vedere și suntem mulțumiți atunci când ne uităm la episoadele pe care le filmăm.

Nu ar trebui să existe ceva care să vă motiveze în privința oboselii?

Demet: Cu siguranță! Dacă te aștepți la o izbucnire de furie sau ești prea concentrat pe modul în care privești, ci nu la trăirile din serial, nu vei fi niciodată fericit. Nu am vorbit cu oameni experimentați, dar, de exemplu, am lucrat cu oameni de valoare precum Sumru Yavrucuk, Binnur Kaya, Mahir Günşiray și, în măsura în care i-am văzut, pot să spun următorul lucru: îndepărtându-se de primejdii, stând liniștiți și jucându-și rolurile, nu mai au nicio întrebare în minte.

Am lucrat cu oameni care și-au dedicat viața artei și teatrului în toate proiectele mele. Sigur că asta nu e dovada experienței, dar mă consider foarte norocoasă că i-am cunoscut pentru că acești oameni sunt idolii mei.

Te uiți la rolul tău din exterior și te critici când te privești?

Demet: Vrând-nevrând, există și critici. Dar e cel mai bine pentru mine fiindcă nu plănuiesc lucrurile în timp ce joc. Nu-mi spun lucruri precum “Ar fi bine dacă aș zâmbi aici.” sau “Ce aș putea să fac ca să fiu mai puternică aici?” Pentru că astfel de griji se transformă în “Mi-aș dori să nu fi făcut asta. Nu ar fi trebuit să râd, ci ar trebui să fac asta…” Oricum, uit întreaga scenă pe care am filmat-o odată ce filmarea se termină, mă concentrez imediat pe scena care urmează. Cred că aceasta este cea mai importantă calitate pe care mi-o dă zodia mea.

Nu-mi rămâne nimic în minte. Nu-mi pasă de cum arăt, cum alții arată, cum este vocea mea sau cum arată ochii mei când mă uit la mine. Mai mult decât atât, spun “M-am lăsat dusă de val. ”

Ce-i drept, trebuie să reflecți sentimentele personajului pe care-l joci, așa-i?

Demet: Vreau să dau un exemplu ca acesta: Ne pasă de cum arătăm tot timpul în timp ce trăim, în timp ce avem o conversație cu oamenii? Așa ar trebui să se întâmple când jucăm un rol… Sigur că nu e posibil să reflecți realitatea în totalitate, este evident un scenariu în care suntem implicați, dar este bine pentru noi să-l simplificăm și să-l facem cât mai natural putem și să reflectăm măcar jumătate din ceea ce facem în viața reală.

Cel mult, spun “Culoarea rujului nu mi se potrivește” sau “Ar fi trebuit să țip mai puțin în scena asta.”, dar nu le dau prea multă importanță acestora și lucrurilor plănuite precum “În următoarea scenă, voi face una-alta…”

Care dintre personajele pe care le-ai jucat îți place cel mai mult?

Demet: Nu o să recurg la un clișeu precum “Toate au fost precum copilașii mei…” Personajul Aylin din primul meu proiect ocupă un loc aparte pentru mine, fiindcă am fost atât de preocupată, cât și afectată repede de acest personaj, datorită faptului că am crezut în lucruri fantastice, fiind din zodia Pești. Puterea fetei de a transmite electricitate prin mâini a făcut-o și puternică, și neputincioasă. Pe de o parte, avea o putere excepțională, pe de altă parte, era disperată din cauză că, într-un fel, îi rănea pe cei din jurul ei. Avea o psihologie ciudată la care am încercat să lucrez, de aceea ea mi-a părut mereu dramatică. Toate personajele, exceptând-o pe Aylin, au fost întotdeauna apropiate de mine, au fost precum oamenii pe care-i vedem la exterior și pot simți mai mult.

Tocmai ce spuneai de idolii tăi, dar care sunt actorii/actrițele cu care nu ai lucrat niciodată și ți-ai dori?
Visurile mele au început să se împlinească unul câte unul… Sumru Yavrucuk și Zerrin Tekindor au fost primii cu care am visat să joc împreună și am și făcut-o. Acum visul meu este să joc cu Çetin Tekindor și Haluk Bilginer. Sunt atât de mulți actori talentați, dar aceștia mi-au venit în minte în momentul de față. Nu am gânduri precum “Ar trebui să jucăm rolurile tată-fiică. Ar trebui să fie un serial sau un film de cinema” sau “Ar trebui să fie neapărat ceva de genul acesta…”. Nu contează care este rolul sau în ce fel de project am juca împreună. Ceea ce contează pentru mine este să câștig experiență lucrând cu ei față-n față și să experimentez disciplina lor de muncă, cum joacă rolul și cum se pregătesc.

Ce fel de personaj vrei să joci într-un serial sau într-un film de cinema?

Demet: Vreau să am rolul unui personaj puternic. Fiindcă, de fapt, nimeni nu te învață doar comedia romantică sau doar un gen de film. Noi suntem învățați să căutăm realitatea, cel puțin, așa era pe timpul când eu învățam actorie. Prin urmare, îi am pe toți închipuiți în interiorul meu…

Acum sună mai atractiv să joci un personaj încrezător în sine și organizat. Personajul poate trece prin multe lucruri pe parcursul serialului sau filmului și poate deveni un personaj total diferit, dar mă atrage de la început la sfârșit făcând lucruri care sunt incluse în propria aventură sau viață.

Am jucat rolul unor fete pure și inocente în comediile romantice; nimic nu se va schimba pentru mine dacă aș juca același rol într-un thriller, film de acțiune sau dramă. Doar dinamismul se va schimba puțin. Visul meu de acum este să joc un personaj greu de analizat.

Cum te-ai implicat în Erkenci Kuș pe care toți îl urmăresc cu plăcere acum? La ce te-ai gândit, ce părere ai avut când proiectul a venit prima dată la tine?

Demet: De fapt, a fost un proces îndelungat. Am filmat 61 de episoade pentru No:309 (Camera 309) fără pauză. În prima și singura pauză pe care am avut-o am jucat într-un film de cinema. De fapt, a fost în timpul finalului de sezon și eram foarte obosită. Recunosc că spuneam “Nu vreau să fac ceva timp de o perioadă.” Au venit câteva proiecte. Drame, de asemenea am citit și proiecte de pe platforme online.

Acesta (Pasărea matinală) era printre ele. Trebuia să încep să lucrez mai târziu și le acordam prioritate proiectelor de genuri diferite, dar am simțit că nu mai puteam continua să stau acasă după ce am citit toate proiectele. Am înțeles ceea ce mi-aș dori să joc cât timp am stat 5 luni acasă. În perioada când l-am ales, nu-mi păsa dacă proiectul va fi îndrăgit sau nu. Am acordat importanță cum mă văd eu sau dacă mă văd mai bine în acel proiect.

Dacă pot vizualiza scenele în timp ce citesc scenariul, înțeleg că acesta este personajul pe care vreau să-l înfățișez. Fiindcă mintea mea deja își face scenariul concret și-l pune în scenă, îmi este imposibil să previn asta. După ce am citit toate proiectele, singurul proiect pe care mi l-am putut pune în scenă în mintea mea a fost Erkenci Kuș (Pasărea matinală).

M-am îndreptat către el chiar dacă era o comedie romantică și filmările începeau din timp. Mi-am spus:”Acest proiect este făcut pentru mine, chiar am pus în scenă în mintea mea primul episod.” și l-am sunat imediat pe producător să-i spun că accept rolul.

Erai sigură pe deplin de sentimentul că ai avut dreptate acceptând rolul când au început filmările? Ai spus”Ce bine că am acceptat!”?

Demet: Desigur. Odată, eram confuză. Am ezitat fiindcă era o comedie romantică și fata(Sanem) este tânără și neîndemânatică.M-a făcut să spun ’’Unde va duce rolul acesta?”, dar, în afară de asta, pentru virtuțile ei, calitățile ei precum o memorie vizuală foarte bună, visurile ei care încep să se adeverească și să se elaboreze, am spus “Ce bine!”. Fata nu era doar cineva care se îndrăgostește de un bărbat. Faptul că ea diversifică m-a făcut să cred că am luat decizia corectă.

Pare că tu ai făcut să se întâmple asta. Ai avut o mare parte din contribuție la diversificarea ei…
Nu am făcut asta intenționat. S-a întâmplat într-un mod ciudat…
Tocmai ce ai vorbit despre mediul de la filmări. Ce părere ai despre filmările de la Erkenci Kuș/Pasărea matinală? În ce fel de mediu filmați? Sunt momente în care te-ai confruntat cu dificultăți?

Sunt momente care ne presează absolut, care merg prost atunci când suntem obosiți. Cea mai bună parte a acestei meserii este că toți sunt foarte respectuoși. Un pic mai mult ar fi supărător, mai multă indiferență ar fi înstrăinată. Avem un astfel de echilibru… Am un mod diferit de a comunica cu ceilalți. Am o discuție diferită cu Özlem Tokaslan, avem o conversație plină de râsete cu Berat Yenilmez, este de-a dreptul diferit cu Can, este destul de diferit cu regizorul nostru Çağrı Bayrak… Ne-am constituit relații atât de frumoase între noi, încât cu toții ne uităm unul la celălalt cu afecțiune la sfârșitul zilei. Toți suntem conștienți că este un proiect special, evident… Nimeni nu se amestecă în intimitatea celuilalt, toți suntem în favoarea să dăm tot ce avem mai bun. Regizorul nostru este foarte talentat, face o treabă minunată.

De asemenea, a filmat și proiecte alternative. Este un regizor care știe codurile comediei romantice și știe să creeze o lume de basm, așa cum e și echipa lui. Serialul nostru și-a lăsat amprenta în vara aceasta, ratingurile au fost destul de mari; acesta nu este doar succesul nostru, și nici doar al regizorului nostru. Acest succes vine din partea unei întregi echipe și se poate vedea asta clar pe platourile de filmare. Pe scurt, sper că va fi un proiect de lungă durată ca să ne bucurăm de tot.

Îl cunoșteai pe Can Yaman de dinainte? Ce fel de partener e?

Demet: Nu-l cunoșteam, doar îi urmăream proiectele. Can este un partener foarte energic. Există un clișeu care se scrie mai mereu:”Mai ales în comediile romantice, partenerii de sex masculin nu au umor, sunt mai încordați, dar asta își dorește audiența.” Nu spun asta în numele tuturor actorilor, nu vreau să se perceapă ca și când ar juca prost. Dar Can nu este așa; Pot să spun asta pe baza scenariului, cât și a energiei lui Can că are într-adevăr un suflet. Trebuie să spun că este un actor care nu se simte încordat, ci se dedică întru totul rolului său. Purtăm discuții într-un mod prietenos și ne ascultăm unul pe celălalt când jucăm. Asta este pe deplin un schimb de energie… Suntem împreună într-o călătorie plină de aventuri în care ne distrăm foarte mult.

Vă criticați unul pe celălalt?

Demet: Nu există ceva de genul unei critici. Suntem atât de buni prieteni încât putem doar să ne facem sugestii ca să dăm tot ce-i mai bun de la noi. Ne facem sugestii la care celălalt dintre noi nu s-ar fi gândit și le încercăm. Acesta e un lucru bun, fiindcă nu se reflectă bine către oameni din punct de vedere al energiei dacă o păstrăm pentru noi. Suntem pe un platou de filmare unde putem să vorbim într-adevăr. Amândoi avem modalități ferme de comunicare, amândoi suntem actori diferiți care se dedică unul altuia. Mă simt foarte norocoasă să joc alături de Can.

Oricât de plăcut ar fi, tu ai un ritm foarte intensiv. Ce faci în timpul tău liber?
Chiar avem un ritm foarte intensiv. Într-adevăr! Începem filmările la ora 07:15 și continuăm până la miezul nopții. Prin urmare, nu mă întreba “Ce faci după ce pleci de la filmări?”.

Ce te face să te relaxezi în locurile aglomerate? Ce te face fericită?

Demet: Să dorm mă face într-adevăr să mă relaxez. Sunt binedispusă chiar dacă dorm 4 ore pe noapte. Recomand dormitul tuturor, este minunat! Vin acasă binedispusă, dar nu pot socializa făcând ceva în plus, așa cum am nevoie de somn cel mai mult după filmări. Să fiu sinceră, nu pot să petrec foarte mult timp cu familia. Ei vin acasă la mine și mă așteaptă până mă întorc de la filmări.

După ce mă întorc la ore târzii, putem doar să bem o cafea, apoi mă duc să dorm. Nu vreau să sune dramatic, dar este foarte dramatic (râde). Câteodată vin pe platourile de filmare ca să mă vadă, așa ne întâlnim. Muzica este foarte importantă pentru mine fiindcă în trecut dansam. Ascultând muzica care-mi place înainte să mă culc este lucrul care mă relaxează cel mai mult. Nu contează genul de muzică, se schimbă în funcție de cum mă trezesc în acea zi. Sincer, ascult și muzică arăbească, muzică clasică…

Câteodată muzică pop turcească, alteori muzică pop străină. Ascult chiar și muzică de meditație, mă face să mă simt bine… Nu e pentru mine să zic:”O fac doar într-un singur fel”. Așa e și când mă îmbrac sau mă pieptăn. Am o stare de spirit schimbătoare.

Dacă ți-am cere să critici domeniul actoriei din perspectiva serialelor și a filmelor de cinema, care este partea mai importantă pentru tine?

Demet: Ar fi un clișeu, dar vreau să spun asta referitor la seriale: Deoarece orele de lucru sunt lungi și ajungem la audiență în fiecare săptămână, este justificat că criticile sunt aspre. Deoarece am intrat în casele audienței. Un astfel de lucru nu există în filmele de cinema. Ajungi acolo din proprie voință și cheltui bani pe asta. Are o percepție destul de diferită. Am fost în ambele situații pe rând în viața mea. Nu pot să spun că vreau să joc doar în seriale sau doar în filme de cinema.

Mă bucură foarte mult să fiu implicată în locuințele oamenilor. Referitor la filmele de cinema, vreau să iau parte la filme care sunt favorizate, autentice, care nu au mai fost făcute până acum. Chiar dacă au mai fost făcute astfel de filme, să pot să adaug mai multe lucruri diferite. Nu am fost niciodată o persoană părtinitoare. Nici pe durata anilor de școală și nici pe timpul când dansam, nici acum… Sunt dornică să experimentez totul. Vreau să fac parte din astfel de filme reușite, dar este timp pentru orice. Acum sunt într-un ritm de muncă foarte intensiv. Cred că voi ajunge și aici odată ce va veni timpul.

Te vom vedea vreodată în scaunul de regizor?

Demet: Am folosit odată camera subacvatică, pe timpul vizitei în Kaș cu prietenii mei. Poate un director de imagine, de ce nu?(râde)

Puțin despre viața personală… Cum ți-ai defini personalitatea ta? Care sunt punctele tale slabe și cele tari?
Nu sunt o persoană care-și dezvăluie sentimentele reale fiindcă sunt sensibilă în privința celorlalți. De exemplu, dacă m-aș implica într-un subiect care mă privește sau într-o discuție probabilă, aș prefera să nu fiu. Dar când e vorba despre altcineva, îl/o apăr mai mult decât el/ea o face. A fost așa mai ales pe timpul anilor mei de liceu și erau subiecte despre familia mea. Fiecare ceartă pe care am avut-o a fost pentru prietenii mei sau pentru familia mea. Nu m-am certat niciodată pentru mine.

Cu excepția acestui fapt, cred în energie foarte mult. Pot să simt ce fel de dispoziție au oamenii. De exemplu, mă duc să vorbesc cu cineva care a trecut prin ceva rău și vine la filmări cu o energie scăzută. Fiindcă nu pot fi fericită dacă este cineva nefericit lângă mine. Faptul că am petrecut atât de mult timp alături de ei, este reflectat în dispoziția mea și, în consecință, filmărilor.

De aceea sunt genul de persoană care le crește energia celorlalți. Nu obosesc când sunt în mișcare, îmi dau frâu liber odată ce ajung acasă. Nu ai înțelege că sunt obosită nici atunci când lucrăm timp de ore în șir. Nimeni nu poate înțelege că sunt bolnavă, decât dacă se recunoaște în vocea mea. Spun că sunt bolnavă după ce ajung acasă și mă demachiez.

Cu toții depunem efort să câștigăm bani. Nu vreau să transmit energie negativă în jur și să mă joc cu ei prin dispoziția mea și prin ceea ce-mi doresc. Mai mult decât atât, am o memorie slabă în privința numelor. Vreau să spun și asta. Fiindcă nu acord atenție la ce școală studiază copiii, ce meserii au oamenii sau chiar cum îi cheamă. Totul depinde de cum mă fac să mă simt și cum comunic cu ei. Asta e important pentru mine.

Cum te simți atunci când te îndrăgostești, ce fel de persoană devii? Ce fel de Demet Özdemir este în fața noastră? Te lovești cu capul de fereastră precum Sanem?

Demet: Dragostea este un sentiment foarte frumos… Totuși, eu înfățișez un personaj dintr-o comedie romantică și, bineînțeles că eu cred că dragostea este un sentiment frumos și emoționant.

Ai spus că tu crezi într-o lume fantastică și că asta te impresionează. Dacă Demet Özdemir ar fi o super-eroină, ce anume ar fi sau ce fel de super-eroină ar fi?
Sunt multe… De exemplu, Femeia Fantastică. Este și puternică, și inteligentă și are puteri fantastice. De fapt, nu ar fi de ajuns să poți zbura sau să poți citi gândurile celorlalți. Eu aș fi o eroină complet echipată. Superman poate zbura, Batman are o mulțime de accesorii și cred că este minunat că poartă negru. Catwoman este incredibil de sexy. Aș fi fiecare dintre ele dacă există un supererou echivalent tuturor. Pentru că am spus că “Mi-aș dori să fac și asta.” când m-am uitat la fiecare dintre ei. De aceea aș vrea să fiu o super-eroină complet echipată. Oricum, specia umană nu se satură (râde…)

Avem un subiect special luna aceasta; frumusețe și îngrijire… Ne poți povesti puțin despre ritualul tău de îngrjire?
A trecut cam o lună și jumătate, aproape două de când am început să mă antrenez la sală și am un program de antrenament foarte încărcat. Mă antrenez serios. Am o singură zi liberă, însă încerc să mă antrenez intens în acea zi. Îmi curăț tenul regulat, fără întârziere. Îmi hidratez tenul fiindcă am un ten destul de uscat. Nu mă machiez excesiv și nu mă culc niciodată fără să mă demachiez. Tenul meu devine obosit din cauza machiajului, întrucât am un program de filmări încărcat. De aceea, exceptând dățile când sunt la filmări, nu mă machiez într-o zi obișnuită.